Prieten pierdut în timp

Andreea se îndrepta spre casă împreună cu două fete și un băiat. Cea mai bună prietenă a ei scoate o țigară. Acest gest a reușit să provoace un dialog destul de aprins între prieteni.Uimită,Andreea încearcă să se convingă singură de faptul că ceea ce vede nu poate fi adevărat. Nelămurirea i se citea pe față. Se opri pe loc și,cu vocea tremurândă, iși atacă verbal prietena,neluându-și privirea de la țigară:
-Georgiana..ce faci cu țigara?
-O fumez. Ce a-și putea face cu ea? spuse batjocoritor Georgiana.
Răspunsul accentuă spaima Andreei. Mintea acesteia fusese pe loc invadată de o mulțime de întrebări, însă doar câteva cuvinte au reușit sa evadeze,scurgându-se pe buzele fetei:
-Ce..tu fumezi?
-Normal! Am doisprezece ani! Fac ce vreau! 
Tonul imatur al Georgianei oprise timpul. Ceilalți încercau să înțeleagă situația.Andreea luă din nou inițiativa:
-Dar tutunul nu este periculos?
Georgiana se apropie de Andreea,săgetând-o cu privirea,vorbindu-i totuși destul de încet:
-Tu chiar crezi în ceea ce ne spun profesorii?
O împinse brusc,deranjându-i Andreei eșarfa și spunându-i:
-Sigur nu ești in toate mințile!
Lavinia și Claus urmăreau discuția dintre cele două fete,tăcuți,dar în același timp uimiți de gestul Georgianei.
-Haide,fumează și tu! o “încurajă” Georgiana. Și voi doi ce vă uitați de parcă ați fi văzut o fantomă? Repejor, încercați și voi! 
-Hmmm..cred că este periculos..spuse timid Lavinia.
-Ba nu! Te face să te simți extraordinar! Se apără Georgiana,dorind să-și convingă prietenii.
Auzind asta,Claus întinse mâna ca să primească o țigară,mințindu-se singur că ceea ce face este înspre binele său. Din cauza stresului,Andreea leșină. 
-Andreea!Andreea! 
Vocile copiilor formau un adevarat cor ce cerșea ajutor. Pe fața Laviniei se citea spaima. Lacrimile traversau liniștite obrajii fetei, înnecand cuvintele ce incercau din greu sa strapunga tacerea. Singura salvare era apelul la 112.Grabit,Claus forma numarul,degetele lui lovindu-se violent de tastele telefonului. Georgiana se simtea atat de vinovata incat corpul ei tremura neincetat. Se asezase langa Andreea,in ochii ei citindu-se speranta de revenire a prietenei sale. In cateva minute,sirena Ambulantei anunta sosirea acesteia. Masina gonea de parca ar fi fost incontrolabila. S-a oprit langa cei patru copii. Andreea a fost dusa la spital. Prietenii sai asteptau speriati pe coridor. Pe chipurile lor spaima se transformase in disperare,privirile ciocnindu-se de fiecare perete. 
Lavinia fusese uitata pe strada,in locul unde lesinase Andreea. Inocenta ei nu-i permitea sa inteleaga ceea ce se intamplase. De ce lesinase Andreea? De ce plangea? De ce tigara a provocat toate acestea? Multe intrebari formau un adevarat labirint in mintea sa. In timp ce ceilalti se luptau cu propriile ganduri,micuta Lavinia era pierduta in timp.
La spital,Andreea isi revenise. Georgiana statea retrasa pe scaun,parea schimbata. Afland ca Andreea este bine,isi aminteste brusc de Lavinia. A fugit din spital,indreptandu-se spre locul respectiv. Hainele ei se mulau pe directiei vantului,iar pasii sai grabiti pareau ca deabia ating drumul. De la distanta,se vedea micuta ghemuita ce isi strangea corpul cu mainile-i fragede. Georgiana,apropiindu-se din ce in ce mai mult,a luat-o in brate fara a spune ceva.Ochii Laviniei erau fara vreo urma de clipire. Georgiana se ingrijora si ii incepu sa-i sopteasca usor :
-Totul e bine..Uite,totul e bine..Andreea si-a revenit,stai calma! Hai,uita-te la mine! Uita-te la mine,Lavinia!
Dar nu..Lavinia nu spunea nimic,nu gesticula..Era pierduta. Chipul sau exprima durere,o neliniste sufleteasca imensa. O simpla tigara reusise sa-i schimbe radical viata si tot ceea ce era legat de ea.
Din ziua aceea micuta Lavinia nu si-a mai revenit. Tot ce se intamplase o marcase atat de mult incat nu a putut sa treaca peste.
Georgiana,Andreea si Claus si-au pierdut prietena ce ramasese undeva prin gandurile sale,incercand sa invinga lupta cu raul din interiorul sau,pierduta undeva prin timp.

Despescu Lavinia Elena