Noaptea groazei

Era noapte. Stelele licareau pe cerul senin impreuna cu misterioasa luna. Mergeam sfioasa pe o strada ocolitoare, luminata ici, colo de cate un felinar aproape stins. Zgomotele facute de cainii vagabonzi ma faceau sa tresar la fiecare pas. Ascultam atenta si intorceam din cand in cand capul sa verific ca nu cumva sa fiu urmarita.
Deodata, o mana imi prinse bratul si ma trase inapoi. Eram prea speriata ca sa pot tipa. Am simtit un fior de gheata pe sira spinarii, iar picioarele mi-se inmuiasera brusc. Cateva lacrimi fierbinti se scurgeau pe obrazul meu inghetat de frig. Lama ascutita a cutitului imi gadila gatul amortit. Amintirile si toate clipele petrecute pana acum imi treceau prin fata ca niste desene uitate de demult. Regretam ca nu am reusit inca sa-mi sa-mi indeplinesc toate dorintele si visele, iar gandul mortii ma inspaimanta. Imi aduceam aminte de blanda mangaiere a mamei, de lectiile oferite de tata si de mirosul placut al prajiturilor bunicii, dar toate puteau sa se sfarseasca intr-o clipa. O idee ma trezi la realitate. Am lasat banii si telefonul jos, iar hotul mi-a dat drumul, fugind cu bunurile mele.
Am luat-o la fuga si am ajuns acasa, povestindu-i mamei toate cele intamplate.

Din aceasta zi, am invatat sa pretuiesc totul la adevarata valoare, inclusiv timpul!

Andreea Leuletu